Nu cred ca mai este nevoie sa mai adaug ceva,melodia spune totul.Va cer doar 5 minute din timpul vostru sa ascultati aceasta melodie,va garantez ca nu e o pierdere de timp.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

Acum un cuvant este un cuvant,fiecare om il percepe diferit in functie de trairile fiecaruia.Omul care traieste o dragoste intensa,la auzul acestor cuvinte , iubire,  dragoste,  tandrete,  mangaiere,  etc, tresare,  simte cum il trece un fior rece, ca o adiere de vant intr-o dimineatza umeda de primavara, un fior ce ii alunga toate grijile si greutatile vietii….si toate gandurile ii fug la ea.Asta inseamna sa simti trairea unui cuvant,atunci nu mai este doar un simplu cuvant.

Omul care a iubit,a fost inselat sau tradat la auzul acestor nu doar cuvinte,  se intristeaza,  il copleseste un val de amintiri frumoase dar trecute,  ca si cum ar retraii acele momente.Omul indiferent,  ignorant rade si chiar vorbeste in batjocora despre un astfel de cuvant.Asa sunt mai multe exemple de oameni,  totusi in ziua de azi intradevar aceste cuvinte par lipsite de sens,  fara continut deoarece ne-am lasat oribiti de egoism,  ura si materialism.Poate ca si vremurile pe care le traim,traiul pe care il duceam ne-au adus in stadiul asta….oameni fara scrupule.

Poate ca asa a fost dintotdeauna,dar majoritatea oamenilor le pasa doar de bunastarea lor,au uitat cum e sa fi umil,  respectuoas si  prietenos fara de oamenii care ii inconjoara.

Deci tragem o concluzie,sa fim mai buni unii cu ceilalti ,sa cautam in adincul sufletelor noastre aceea farama de omenie, umilinta si poate atunci cuvintele iubire, prietenie, loialitate, respect or sa capete un sens in vietile noastre siale copiilor nostri.

Linistea zapezii incepe sa fie topita de privirile Soarelui care nu mai e doar o pata galbena pe cer. De unde forta iernii ne arata cat de grea ii este mantaua alba, iar cand se supara cat de tare poate sa sufle in toate partile, luna lui martisor ii anunta, in sfarsit retragerea.

Natura incepe sa se scuture si sa-si pregateasca podoaba multicolora. Chipurile vesele ale copiilor alearga in cautarea martisoarelor, definindu-le semnificatia pentru fiecare. Ghioceii, firavi dar galanti, zambilele, freziile isi imprastie parfumul printre noi.

Se simte primavara si pofta de a respira aerul proaspat al unui nou inceput. Nevoia de a atinge firul ierbii, de a vibra cu buchetul de ghiocei in mana, de a zambi cand un copilas scump se apropie de tine cu un martisor sunt primele reactii asteptate si dorite ale primaverii.

Copacii indraznesc sa-si indrepte crengile impovarate de gerul si greutatea zapezii si, in scurt timp, vor demonstra, din nou, ce inseamna viata. Insectele isi fac curaj pentru a se dezmorti si a-si incepe spectacolul vietii pana la iarna viitoare.

Va doresc o primavara frumoasa.

Respect Bogdan.

Sa aveti o zi placuta in continuare.

Cu stima Bogdan